CU TINE

Atunci când suntem împreuna

Timpul zboara iute,nevazut

Distanta de la pamânt la luna

O parcurgem într-un minut

Ne simtim atât de bine

Si-ntratât ne potrivim

Ca zilele ne sunt tot pline

Iar noptile ne tot iubim

De tot ce fac si tot ce simt

Habar nu ai ce mare-i frica

Si nu pot ca sa ma mai mint

Ca nu simt absolut nimica

Mi-e inima atât de plina

Simt portile cum se deschid

Si paznicul nu vrea sa vina

Sa îmi dea cheia sa închid

Zid cu zid se prabuseste

Sub privile-mi uimite

Scutul de otel mi se topeste

Sub calduri mereu sporite

Si nu stiu ce sa fac acum

Pe ce cale sa mai apuc

Sa-naintez pe acest drum

Sau înapoi iar sa ma duc

Caci înapoi e negru totul

Iar înainte-i luminos

Mi-e teama ca s-o stinge focul

Si iar e totul de abanos

                       S.Sicoe

           ASA CA CHESTIE

S-a lasat seara si peste mahala

Într-un pom aproape cânta o cucuvea

Stropi mari de ploaie rapaie pe drum

Orasul pare tot învaluit în fum.

Iata o stea în noaptea întunecoasa,

Pentru o secunda raza-i luminoasa

Apre,dar dispare,caci totu-i efemer

Iar eu stau singura în bietul meu unghar.

Privesc afara în noapte,e bezna,întunecat

Si stelele si luna parca au plecat

Si ploua iar si nimanui nu-i pasa

Lumina este stinsa în fiecare casa

Doar focul mai mocneste ici colo în camine

Si nu e nimeni treaz afara doar de mine

Ma culc si eu.Noapte buna si pe mâine

                                S.Sicoe

                  PRIVIREA TA

Ce cauti,ce oare speri ca sa gasesti

Când cu privirea adânc si insistent

În sufletu-mi speriat tu scormonesti

Si fiecare coltisor îl cercetezi atent?

Privirea ta ma arde,cumplit ma înfioara

Ma atrage în pacat,ma duce în ispita

Si teama mi-e ca tare o sa ma mai doara

nebunia asta ce va tine doar o clipa

De ce ma sagetezi cu adânca ta privire?

Ma faci sa te doresc si asta nu-mi da pace

Caci stiu ca e orice dar nu este iubire

Si totusi simt ceva ce nu vrea sa-mi dea pace

E simplu.E dorinta.Ne arde pe amândoi

Si cred ca mai apoi când ne-o vom satisface

Nu va mai ramânea nimic,poate doar noroi

Si raul pe care celor din jur îl vom face...

                                         S.Sicoe

            OPRITI RAZBOIUL

Optiti razboiul caci mor copii nevinovati

Iar cei care traiesc ramân fara de tati

Nu v-ati saturat de-atâta moarte în van

De atâta durere ce sporeste în fiecare an?

Politicieni absurzi si rai ucideti-va între voi

Si opriti razboiul în care murim doar noi

Ce vreti,ce cautati nebunilor,si ce ati câstigat?

Cu atâtea vieti nevinovate pe care le-ati luat?

Curmati durerea sarmanilor copii ce plâng

Scoateti din radacina raul înfipt adânc

Lasati pacea sa domneasca pe acest pamânt 

Si opriti razboiul blestemat cât mai curând.

                                          S.Sicoe

       TRANDAFIRUL

Te-am zarit stralucind în soare atât de frumos

M-am apropiat încet si-am vrut sa îti miros

Mireasma parfumata ce pretutindeni raspândeai

Un buna dimineata omenirii parca vroiai sa dai.

Am vrut sa te mângâi cu tremurânda mâna

Sa-ti simt petalele catifelate,pretiosul strai de zâna

Dar cu ghimpi ascunsi,puternici,tu m-ai întepat

O rana adânca,picurând de sânge mi-ai lasat.

O!Rege al florilor apoi târziu,seama mi-am dat

Ca n-ai vrut sa-mi faci nici un rau,tu te-ai aparat

Iarta-ma!Fara sa vreau  amarnic te-am speriat

Bobocii proaspat rasariti stiu doar i-ai protejat

N-am vrut ca sa te sperii,trandafir pretios

Eu doar am vrut atât:o clipa ca sa te miros.

Stiu ca tu bucurie si arome lumii vrei sa dai

Dar cu conditia sa nu te ia din coltul tau de rai...

                                                     S.Sicoe

              DEDICATIE SEFULUI

Ne doare rau ziua de avans                                  

Cea de salarii e mai nasoala                                 

Intram în birou plini de suspans                           

Si iesim vesnic cu punga goala                             

                                                                            

Tot asteptam marirea mult promisa                      

Ce de la dublu a scazut la douazeci                     

Dar iata totusi am ajuns la o premisa                   

Noi o vom astepta mereu,el n-o va da în veci      

                                                                           

Orice am face si orsicât am plânge noi                

Ei ne amagesc cu vorbe si minciuni dibace         

Ne mint întruna si ne împroasca cu noroi           

Si pâna la urma tot cum vor ei vor face              

                                                                          

Noi nu muncim destul si eficient                       

Si oricât asta ne-ar surprinde...                         

Nu vom capata salariu mai consistent               

Indiferent ce noi am întreprinde                         

                                                                         

Lasati-o moarta.Mai bine va obisnuiti               

Cu praful,jegul,mizeria ce ne înconjoara          

Caci toate acestea dragii mei confrati iubiti      

Ei le au pe dinlauntru,noi doar pe dinafara...    

                                                 S.Sicoe            

      INCERTITUDINE

E tare târziu si e rece în asta seara

Întunericul încet coboara si ne înconjoara

Si vine noaptea cea neagra si seaca

Nu mai sunt vise frumoase sa ne petreaca

Nu mai sunt sperante,n-avem ce visa

Viata si lumea,e din ce în ce mai rea.

S-a dus copilaria cu ale ei bucurii,

Când nu aveai de ce îngrijorat sa fii

S-a dus si râsul si veselia si tineretea

Au aparut acuma dezgustul si tristetea.

Când esti copil,vrei s-ajungi odata mare

Prin viata treci atunci cu nepasare...

Dar odata matur,un om mare ajuns

Tainele vietii ce-ti pareau de nepatruns

Încep sa se dezlege si odata dezlegate

Ai vrea înapoi copilaria;dar nu se mai poate

Oare de ce întotdeauna vrei sa fii

Ceea ce ai fost sau urmeaza sa devii?

Când esti copil nu stii si nu-ti convine

Iar când stii,spui ca înainte era mai bine.

Era.Dar timpul nu se întoarce

Oricum si orice,tu omule,ai face

Ca asa a lasat bunul Dumnezeu

Fiecare lucru la locul si la timpul sau.

                                   S.sicoe

 

      TOAMNA

Toamna rubinie,amar si trist decor

Al frunzelor ce încet cad si apoi mor

Ape învolburate,cer negru,înnourat

Acesta e tributul ce toamnei noi i-am dat

Îsi plâng amar copacii,frunza ce altadat

Si frumusete si prestanta ea le-a dat

Tremura acum sub vântul rece,crunt

Si picaturile de ploaie,maduva o patrund

Îngheata seva dulce în ramuri noduroase

Gerul îi cuprinde cu gheare nemiloase

Le musca lacom,aspru,trupul încovrigat

Ce atâtia ani cu îndârjire a luptat...

Le îndoaie trunchiul,vântul,la pamânt

Se-nfinge ucigator în trupul lor plapând

Vrea sa-i distruga cu orice pret nebunul vânt

Sa-i scoata din radacinile înfipte în pamânt

Sageti de foc arunca,tunând si fulgerând

Nu pot fugi copacii si înfrunta stând

Urgia ce se abate pe scoarta lor crapata

Si-ntotdeauna în primavara,biruitori se arata

                                              S.Sicoe