CAILE VIETII

Timpul trece...Eu doar traiesc si atâta tot.

Nu am realizat nimic din ce-as fi vrut

Stiu ca as fi putut si chiar ca  înca pot

Dar mi-e teama,esecurile prea tare au durut

De ce ma lasi tu Doamne!S-ajung asa de aproape

De telul meu,când stii ca nu am sa ajung

Vreodata a-l atinge?!Vrei oare sa ma-ngroape

Suferinta si amarul înfrângerii ce nu pot sa-l alung?

Când drumul vietii e atât de scurt si de întortocheat

Si atât de multe lacrimi te costa fiece rascruce

Si fiecare cale aleasa un pret cam greu de dat

Eu nu mai stiu s-aleg.As sta dar m-as si duce...

As sta pe loc,aici,dar vesnica speranta nu ma lasa

Poate ca urmatoare cale ma duce spre succes

Dar frica de esecuri din suflet nu-mi mai iasa

Sa stau?Sa plec?Nu stiu...E tare greu de ales

Daca stau,stiu ca odata,cândva am sa mor si eu

Si-n urma mea nimic,nimic nu am sa las...

O sa regret ca n-am mers înainte chiar de era geu

Si c-am ales în loc sa fac asa un lung popas

Dar sa traiesti fara sa lupti e cel mai mare esec

O stiu,dar am pierdut credinta în mai bine

Si nu stiu ce sa fac,pe care drum s-aleg sa plec

As vrea sa-ntreb pe cineva dar nu mai am pe cine

Arata-mi calea buna Doamne si da-mi un semn.

M-am saturat sa tot ratez,când simt ca-s aproape

Da-mi câte o bucurie si-un parintesc îndemn

Si nu lasa durerea si suferinta sa ma-ngroape...

                                              S.Sicoe

                           SFÂRSITUL

Noapte de carbune,negru abanos

Întuneric,tacere,sentiment fioros

Praf si sudoare în orasul mizer

Strigat de corb,pierdut si stingher.

Iubite!Plânge orasul...Îl auzi?

Copacii de lacrimile-i sunt uzi

Curge sângele orasului ,iubite

Si râzi caci viata merge înainte.

Orasul e mort dar va învia curând

Însasi Manole se va ridica din mormânt

Si piatra cu piatra cladi-va din nou

Cetate,oras,mânastire si cavou.

Nu plânge iubite si noi vom învia

La reconstruirea orasului vom ajuta

Si ne vom aminti în ziua aceasta

De Adam ce i-a daruit Evei coasta

Coasta din care ea a primit viata

Si a facut-o om dintr-o simpla paiata.

Plângi iubite,caci si orasul plânge

Rautatea din noi încet îl învinge

E batrân saracul,tremura acum

Sub loviturile la care oamenii îl supun

Se duce bietul,ramân doar ruine

Si corbi negrii,praf si suspine

Si plângi iubite.Apocalipsul vine...

                                    S.Sicoe

                    EFEMER

Nimic,nimic nu dureaza la infinit

În viata acesta totul,totu-i efemer

Chiar si blocurile de piatra sau granit

Se transforma-pulbere si apoi pier

Alergam cu totii,o goana disperata

Dupa himere ascunse,sperante desarte

Si ne chinuim si luptam viata toata

Când pe toti ne asteapta aceeasi moarte

Traiti,iubiti si râdeti în fiecare zi

Si de tot ce vi se ofera profitati

Ca si cum aceasta cea de pe urma ar fi

Si niciodata mâine nu îl asteptati

Caci s-ar putea sa nu existe un mâine

Pentru unii din noi asa ca zâmbiti

Astazi si mâncati-va coltul de pâine

Caci mâine s-ar putea sa nu va mai treziti...

                                          S.Sicoe

                 MOARTEA

Moartea!Ah!Ce cruda si ce dureroasa
Si vine doar atuncea când vrea ea
Durere si tristete în urma ei lasa
Si-un gol imens în viata asta grea

De ce ne ia de alaturi reaua moarte
Pe acei ce atât de mult noi îi iubim?
Cred ca n-are inima,nici suflet poate
Chiar daca pentru unii e un dulce heruvim

Eu stiu ca ai oameni ce moartea si-o doresc
Si altii ce ar vrea eternitatea a proba
Si uita ca viata noastra e doar un dar ceresc
Ce moartea ni-l ia atuncea când vrea ea

E proasta moartea,amarnica si ticaloasa
Nu-i vrea pe acei ce o doresc cu adevarat
E atât de sadica,meschina si nemiloasa
Ca e capabila de-a lua,un suflet nevinovat

Sau poate ca pe pamânt e atâta rautate
Ca Dumnezeu îi duce pe cei buni si curati
Sa-i stea alaturi în cea din cer cetate
De acolo sa-i vegheze pe cei aici lasati

Nu stiu.E un mister dar mie-mi place a crede
Ca moartea,într-un loc cu mai bun i-a dus
Ca cel ce îl iubim de acol´de sus ne vede
Si stie ca ne e dor si ca-l iubim nespus
                            S.Sicoe

 Aceasta poezie am scris-o când aveam o relatie cu o persoana foarte rece.Va spun ceva:o persoana nu poate fi rece cu perechea sa decât daca nu o iubeste.O dedic tuturor celor care sunt într-o relatie nepotrivita.Iesiti din ea si încercati din nou.Eu am facut-o si acum sunt fericita.

                          VREAU

Am dat gres.Stiu asta.Si nu as fi vrut

S-o vad.Niciodata.Caci asta m-a durut

Din tot ce as fi vrut sa am în viata asta dura

Nu s-amplinit nimic.Nici macar o picatura

O viata e înainte-mi,nu e deloc târziu

Mai pot înca sa vreau,sa pot,sa-ncerc,sa fiu...

Omul?!Greselii e un rob supus.Am gresit...

Dar cred ca scump a fost pretul pe care l-am platit

Ajunge!Nu mai vreau!Gata!Nu,nu mai pot!

Am dreptul la înca o sansa.Eu asa socot.

A gresi e omeneste.Nu e o crima,dar constat

C-a persista-n greseala e neiertat pacat.

Cu orice pret.Nu mai vreau sa fiu ranita

Nici lacrimi,indiferenta,iubire neîmpartasita

Vreau dragoste.S-o simt.Sa o aud.S-o vad

Si când o cer sa nu se iste un adevarat prapad

Sa pot sa râd când vreau si când îmi cade bine

Fara sa se uite cineva urât si crunt la mine

Sa pot dansa,sa simt ca trec prin asta viata

Cu adevarat,ca si om.Nu doar ca o paiatza...

Si atunci când plâng trista si înnegurata

Sa-mi stearga cineva,ochii,fata-mi înlacrimata

Sa ma aline,cuvinte dulci sa îmi sopteasca

Durerea si tristetea c-o vorba s-o topeasca.

Vreau sa-mi fie alaturi,s-avem un tel comun

Acel ce-n a lui brate,viata mi-o depun

Nu e târziu.Chiar el a spus-o.Acel,

Ce n-are sentimente si-i inima de otel

                                             S.Sicoe

Aceasta poezie e pentru dragul meu Dani pe care îl astept sa se întoarca din Anglia unde e dus cu lucrul.Mi-e tare dor de el.

                        Mi-e dor de tine

Mi-e atât de dor de tine,de chipul tau frumos

De ochii tai privindu-ma,de glasul tau duios

De gura ta suava ce atât de dulce ma saruta

De buzele-ti catifelate.Mi-e tare dor iubirea mea

Ma doare sufletul de atâta dor ce tie-ti duc

Si nu pot de tine iubite,aminte sa nu-mi aduc

Esti viata mea,motivul meu de-a merge înainte

Si ti-ai creat lacas în inima-mi si in a mea minte

Vreau sa te vad ,iubite.Mi-e dor ca sa îti simt

Bratele-ti vânjoase cum talia îmi cuprind

Si buzele-ti  alunecând pe corpul meu,usor

De tot ce îmi dai tu iubite,of!Mi-e atât de dor!

Privirea ta patrunzatoare ce câteodata arde parca

Si ochii tai care pe trupu-mi ar vrea sa lase marca

Sa stie lumea întreaga ca sunt a ta si doar a ta

Mi-e tare dor de tine,de mângâierea si iubirea ta

Mi-e dor ca sa te simt,mi-e dor ca sa te ascult

Sa-mi spui ca-s frumoasa si ca ma iubesti mult

Mi-e dor iubirea mea de tot ce de la tine vine

Si casei noastre dragi parca îi este dor de tine

Mai e putin.Te vei întoarce aici,la mine,acasa

Gândul acesta ma mentine si tristetea  nu o lasa

Sa-si faca loc în inima si-n sufletul amar ranit

Abia astept iubite,sa-ti spun"Bine ai venit"...

                                              S.Sicoe

                           TU

Tu esti scaparea mea.M-ajuti sa evadez

Din negre brate,nemiloase de temnicer

Chiar de departe cu gândul te urmez

Ca stiu ca-mi dai ce vreau,ce cer...

Dar este scris în lege ca polii de acelasi fel

Sa se respinga,iar cei opusi sa se atraga

Doar cineva cu inima de fier sau de otel

Putea ca sa condamne asa o lume întreaga

Dar tu m-ajuti c-o vorba calda.Si alinare

Tu îmi aduci,si câte-o dulce mângâiere

Si nu ma lasi sa cad înfrânta-n disperare

Vorbesti cu mine,îti pasa si asta-mi da putere

Un heruvim,un înger dulce,îngerul meu

Eu cred ca esti.Sa ma însel n-as vrea

Si vreau sa cred ca ma vei ajuta mereu

Si la nevoie,glasul tau va fi în preajma mea

Da-i prea frumos.Si ce-i frumos nu tine mult.

Acum ma multumesc cu atâta cât primesc

Mi-e teama sa mai cer.Atât.Sa te ascult.

Nu vreau sa pierd asta dorind sa te-ntâlnesc...

                                              S.Sicoe

Aceasta poezie am scris-o pentru un prieten ce zicea ca nu-i place sa fie singur dar parca singuratatea nu vrea sa-l lase în pace.Sper sa va placa.

                         SINGURATATE

Atât de grea esti tu singuratate

Si esti amarnic  dureroasa

Tu visele-mi acoperi toate

Cu figura ta neagra si hidoasa

Atât te rog:Du-te,lasa-ma în pace!

Ca restul lumii vreau ca sa traiesc

Ca oricum si orisice tu ai face

Eu tot am sa vreau,în viata sa iubesc.

Privesc în juru-mi,vad chipuri fericite

Cupluri de tineri sau vârstnici,ce conteaza?

Ele nu cred si chiar privesc uimite

La singuratatea ce ma încorseteaza

Ma strânge,ma apasa si cât ma chinuieste

Si nu m-a lasa, nemernica si dura

Pe fatza-i zbârcita clar i se citeste

Doar rautate pentru mine si chiar ura...

De ce nu ma lasi?De ce crezi tu,nebuna

Ca nu pot sa  am parte de iubirea dulce?

De o iubita ce sub raze dulci de luna

Pe pieptu-mi capul blond sa-si culce???

Dar chiar daca o caut si o gasesc cumva

Tu nemiloaso!De mine te-ai lipit

Si ma desprinzi de ea cu ghiara ta,

Vrei doar de tine ca sa fiu iubit...

Dar nu te vreau si tot am sa te alung

Cu fortza nu ma vei putea tinea

Si odata,cândva tot am sa ajung

Sa scap de tine si s-o gasesc pe ea.

Stii cine-i ea?E fericirea.Ah!Nebuna!

Tu n-o cunosti.De ea nu ai avut parte

Ea nu-i ca tine.E frumoasa,blânda,buna

Si-o caut si o astept chiar de e departe...

                                          S.Sicoe