FRUMOS

E o noapte trista,dar tare frumoasa

Din ape se înalta luna luminoasa

Si spinteca întunericul cu razele-i reci

În frumusete de-ai vrea nu poti s-o întreci.

Caci ea e luna,e unica,e irepetabila

Dar de o raceala pura, inimitabila

E atât de rece si totusi e fermecatoare

În decorul acesta de abanos si racoare

Îmi place s-o privesc noapte de noapte

S-ascult dulcile,misterioasele soapte

O cometa,o stea si carul cel mare

S-au adunat cu totii si stau la taclale

Îsi preamaresc stapâna,a noptii regina

Si-i admira în secret mantia senina.

Eu stau si ascult si în mine îmi spun

Magica frumusete!Si la ce bun?!

Caci raceala-i demonica te împietreste.

Da.Dar frumusetea-i rara îti încalzeste

Si inima si sufletul oricât ai fi de ranit

Doar o data cerul noaptea daca ai privit,

Si ai vazut astrele si lumina lor pura

Realizezi ca totusi viata nu-i asa dura,

O speranta ti-aprind cu a lor stralucire

Si pentru asta e nevoie de o simpla privire.

Uiti de toate si te simti fericit

Stralucirea rece odata de-ai zarit;

Caci viata-i frumoasa aici pe pamânt

Acolo sus totul e mut,tacere de mormânt

Aici jos ai prieteni,comunici cu ei,

Prin vorbe,gesturi,priviri daca vrei.

Aici totul e într-o continua schimbare

Acolo sus totul e static,fara culoare

Pamântul în schimb e plin de comori

Are animale,paduri,câmpuri cu flori

Si munti înalti el are si multe ape

Toate sunt unice dar dintre toate

Cea mai admirabila,rationala fiinta

Geniala creatie îndreptata spre stiinta

E omul,al lumii stapân inteligent

Creatie suprema fara contingent

Omul:divina creatie a lui Dumnezeu

Oameni sunteti voi si om sunt si eu

                                      S.Sicoe

                          ZADARNICIE

Doamne Tu ne-ai învatat ca sa iubim

Si sa iertam si oameni buni sa fim

Dar daca putina bunastare am avea

Dorintele sa-ti respectam noi am putea

Dar când vezi atâta saracie-n juru-ti si atâta suferinta

Cam greu mai poti pastra o picatura de credinta

Când ne luptam si tragem sa câstigam o-mbucatura

Si-o pierdem si pe aia Doamne sau ne-o fura

Ceva sa realizez rabdat-am Doamne,stiu doar eu

Ce mult am chinnuit si cât mi-a fost de greu

Si-atunci când cred ca totul s-a sfârsit si-i bine

Necazul,stricaciunea,iata în fortza vine

Nu-ti cer sa-mi dai în plus nimic din ce nu merit

Vreau doar sa-mi dai rasplata pentru ce-am muncit

Ajuta-ma sa pot sa reusesc,cu marea ta putere

Ca Tu ai zis ca dave-i aceluia ce-ti cere

Acum îti cer Doamne de vrei sa ma ajuti

Din spatele-mi bolnav sa iei una din cruci

Caci,Doamne cât am fost eu de pedepsita

Nici un pacatos din lume nu cred ca merita

C-acum,acolo sus la tine cu chip de îngeras

Sta ce-am avut mai scump în lume:iubitu-mi copilas

Si-a chinuit sarmanul în viata scurta ce-a trait

Si nu stiu de ce atâta sa-ndure el a trebuit...

Acum stiu Doamne durerea ce-ai simtit

Când fiul tau a fost pe cruce rastignit

Dar daca El pentru a noastre pacate a platit

Fiul meu drag pentru cine,el a patimit???

Ce-am gresit atât de mult,ma tot gândesc mereu

De nu am parte de nimic,nici de fiul meu

Caci din ce încerc sa fac nimic nu reusesc

Când simt ca ma ridic,din nou ma poticnesc

Arata-mi Doamne calea si iarta-ma de poti

Si lasa-ma sa înaintez sau daca Tu socotzi

Ca nu merit,atunci te rog,te rog ia-mi tot

Ia-mi si viata ca-i mai bine eu socot

Ce rost mai are oare în asta lume sa traiesc

Când se darâma tot ce-ncerc sa construiesc?

Ce rost are sa ma ridic de câte ori ma poticnesc

Când stiu ca niciodata nu o sa reusesc???...

În haosul pe care noi viata îl numim

Si îndrumati de ceea ce credem ca-i destin

Dupa himere ascunse cu totii alergam

Si în final nimic,nimic nu câstigam

Caci totul e neant,un abis întunecat

Din care la suprafata eu m-am ridicat

Si din cenusa proprie am renascut din nou

Ca în final s-ajung iar într-un cavou

Din neagra întunecime ma lupt si ies afara

Sa vad lumina calda,a soarelui comoara

Si îmi înfrunt destinul,amarnic,dureros

Si ca un Sisif damnat alunec iar în jos...

                                      S.Sicoe

Aceasta poezie am scris-o demult,înainte de a-l întâlni pe iubitul si scumpul meu Dani care ma face atât de fericita;Feericire de care credeam ca nu voi avea parte.O dedic tuturor celor care simt ceea ce am simtit eu atunci când am compus aceasta poezie si vreau sa le transmit ca toti avem înca o sansa.

                   A MURIT IUBIREA MEA

Iubirea mea?...De multa vreme a murit

Tot ce-a ramas din ea e un cadavru împietrit

Si se spunea ca e eterna,ca niciodat nu moare

Atuncea unde-i?Disparitia ei ma doare...

S-a dus...Deageaba astept sa reapara

Si caut sa o dezgrop ca pe-o comoara

Caci tot ce zaresc sunt urmele trecerii ei

Rani deschise ce dor,de vrei ,de nu vrei

A trecut peste mine.A murit si s-a dus

Stiu.Simt ca dragostea de mult a apus.

A murit.I-am vazut chipul odata frumos

Contorsionat,urât,într-un sicriu de abanos

Si-am plâns,o lacrima mi s-a desprins

Si-ncet pe chipul moartei s-a prelins

Nu a schitzat un gest,nu a miscat

Si-atuncea moartea-i cruda am realizat.

As fi dat oricât ,s-o readuc la viata

Sa ma trezesc zâmbindu-i în orice dimineata

Sa-i simt caldura moale,parfumu-i îmbatator

Si loviturile usoare ce-atât de dulce dor

Ce tânara a murit.A fost poate bolnava

Si suferinda.Si mintea mea trândava

N-a priceput.O clipa doar de-as fi privit

Poate ca boala-i cruda si chinul i-as fi zarit

Dar n-am vazut.Nu!Caci chipu-i luminos

Era vesnic dulce, cald si-atâta de frumos

Nu am stiut ca trupu-i firav si fermecator

E plin de rani urâte si n-am stiut c-o dor

Caci n-a gemut odata,boala nu si-a aratat

Si a murit asa,când nu m-am asteptat

Nu a murit brusc,ci-n timp,pe rând

Dar n-am zarit boala în trupul ei plapând.

Asta e!Ce-i mort si îngropat asa ramâne

Nu pot s-o învie nici magi,nici vrajjitori,nici zâne

Pot doar atât de vor:sa-ti dea ceva în loc

Sau pot sa nu îti dea nimic,deloc...

                                      S.sicoe

                                     PACAT

Din vremuri stravechi ce de mult au apus

Rasuna blesteme grele ce strabunii le-au pus

Sa apere lumea de spurcate,urâte pacate

Ce au pus stapânire pe noi si pe toate

Le ignoram.Caci pacatul prea adânc a patruns.

În sufletele noastre ca sa nu-l gasim s-a ascuns,

A prins radacini puternice,e chiar o parte din noi

Si ne împroasca într-una cu mizerie si noroi

Rautate,egoism,ipocrizie:copii ai acestui pacat

Ne încarca sufletul de atâtea rautati încarcat.

Continuam injurii si acuze spre cer a striga;

Pâna când credeti ca Domnul ne va mai rabda???...

                                              S.Sicoe

           Urâtenea sufletului

Tristetea,necazurile si multele nevoi

Au ucis prematur dragostea din noi

Stim doar sa fim rai,am uitat sa fim buni

Cerem într-una Domnului sa faca minuni

De parca viata însasi n-ar fi tot o minune!

Si flori si animale si tot ce e în lume!!!...

Dar nu le vedem.Necazurile ne-au orbit

Uitam ce-a fost frumos si tot ce am iubit

Caci vedem din viata doar partea-i hidoasa

Si-o trecem cu vederea pe cealalta frumoasa

Vedem doar ce e în lume,nu ce avem în noi

Doar rautate,ura,egoism,pacate si nevoi...

                                                S.Sicoe

            ÎN LUMEA VISELOR

Când gândurile adesea ma împresoara

Ma las dusa de ele si zbor pe aripile lor

Caci sunt a sufletului meu dulce comoara

Pline de dorinti nestavilite,de ardoare si de dor

Dar nu e vorba de un amor sau de-un iubit ascuns

E vorba doar de viata si de la ea,ce îmi doresc

Si de întrebari ce nu-si gasesc nici un raspuns

Sau poate îl gasesc dar fara voie îl ocolesc

E vorba si de fericirea ce necontenit o cautam

Si câteodata ni se pare ca-i aproape si-o vedem

Si cu speranta în suflet cercam a o atinge si-o strigam

Dar ea dispare si stim ca-n veci n-o s-o avem

E doar o parere cum de atâtea ori se-ntâmpla

Atuncea când dorim ceva nespus de mult si tare

E doar Fata Morgana cu parul blond curgând pe tâmpla

Amarnica parere a fericirii ce doare când dispare

Si c-a s-o tinem cât mai mult aproape,visam

Constient ne cufundam în vise în care toate se-mplinesc

Suntem fericiti si împliniti si tot ce-i rau uitam

Dar multi înnebunesc atunci când se trezesc

E prea cruda realitatea pentru sufletul lor ranit

Balsamul viselor pentru o clipa doar i-a alinat

Dar pentru aceia ce foarte mult au suferit

Visul e un leac,ce puterea de-a trai le-a dat

Când nu mai crezi în fericire si totu-ti pare fum si chin

Te lasi dus de gânduri frumoase,de vise închipuite

O doza de optimist îti da,durerea îti ia putin

Si-ncepi sa recladesti iar sperantele-ti naruite

Si-n lumea ireala a viselor ce-ades ne adâncim

Unii ramân cu totul.Aceia ca-s nebuni se spune

Dar câti am vrea în realitate sa nu mai revenim

Si sa ramânem în lumea viselor unde toate-s bune??

                                                              S.Sicoe

                     TEAMA

M-ie teama câteodata,ca am sa gresesc

Caci stiu ca-n viata totul se plateste

Si-as vrea pe nimeni sa nu mai iubesc

Decât pe cel de lânga mine,care ma iubeste

Si mi-as dori sa fiu putin mai credincioasa

Sa nu-i mai reprosez nimic,marelui creator

Dar când îmi merge rau si-s tare furioasa

Spun vorbe rele,crude,care ranesc si dor

Cu fiece esec,devin tot mai pesimista

Îmi pierd credinta în mine si în Dumnezeu

Durerea ma oboseste,ma face tot mai trista

Si drumul mi se pare greu si tot mai greu

Mi-e teama sa gândesc ce mâine va mai fi

Mi-e teama sa mai fac vreun plan de viitor

Mi-e teama ca gresesc si uit a ma cai

Si-n loc sa urc în sus,simt ca iar cobor.

Mi-e tema iar sa-ncerc sa ies la suprafata

Caci bratele ma dor si groapa-i prea adânca

Si-o sa sap în piatra trepte ca o disperata

Cum am mai sapat si mai sapa-voi înca

Asta mi-e teama,c-am sa ramân acolo jos

Si n-am sa vad ce-i deasupra gropii niciodata

Mi-e teama c-o sa sap aiurea si fara de folos

Mi-e teama c-am sa patesc,ce a patit Sisif odata

                                                           S.Sicoe

                  IERTACIUNE

Maicuta mea cea buna si cea draga

Te rog ma iarta ca nu ti-am fost aproape

Si-as vrea sa strig s-auda o lume întreaga

Ca-ntotdeauna mama tu mi-ai dat de toate

Si recunosc ca nu mi-ar fi atât de greu

Sa vin la tine,chiar de esti departe

Si-as putea sa te vizitez mereu,mereu

Sa-ti mai aduc câte o pâine sau o carte

Probabil ca atunci când tu nu vei mai fi

Si casa ta frumoasa,va fi pustie si tacuta

N-as mai avea la cine dar as tot veni

Si-as cauta figura ta cea dulce,disparuta

Ma iarta maica,nu crede ca nu-mi pasa

Sau ca nu mai vreau sa vin deloc la tine

Ca-n fiecare zi mi-e dor de fata ta frumoasa

Si-n gândul meu eu îti trimit urari de bine

Ma iarta daca poti,maicuta mea iubita

Ca nu profit de timpul care a mai ramas

Ca n-am venit sa-ti vad gradina înflorita

Sa fac în casa ta un mult mai lung popas

Sunt atâtea de facut si nu-mi ajunge timpul

Si mereu zic ca vin si îmi promit si mie

Si vad ca se schimba anul si anotimpul

Si nu îmi tin promisiunea facuta tie...

Dar tu ma ierti maicuta la fel ca alta data

Plângi doar si nu îmi reprosezi nimic

Îmi spui doar ca ti-a fost dor de a ta fata

Si te bucuri ca ma mai vezi câte un pic...

                                                 S.Sicoe

                               VREAU ÎNAPOI

Dati-mi va rog,copilaria mea-napoi

Plina de bucurii frumoase si fara de nevoi

Nu mai vreau sa fiu matur si serios,ca voi

Dati-mi va rog, copilaria-mi dulce înapoi.

Vreau sa-mi redati adolescenta mea pierduta

Cu dragostea-i nevinovata si placuta

Umpleti de fericire ochii pierduti si goi

Dati-mi va rog ,adolescenta mea înapoi

O!Zeilor din cer!Redati-mi tineretea

Redati-mi visele de atunci si frumusetea

Cu lacrimi în ochi,o zei!Va rog pe voi

Redati-mi tineretea draga înapoi

Dati-mi iar viata ce-am avut-o înainte

Frumoasa,vesela,va rog fierbinte

M-am saturat de obida si nevoi

Dati-mi va rog viata mea înapoi...

                                  S.Sicoe

Aceasta poezie i-o dedic iubitului shi scumpului meu Dani cre e plecat cu serviciul 2 luni în Anglia shi mi-e tare,tare dor de el:

                 TE IUBESC

Te iubesc cum pamântul iubeste soarele

Te iubesc cum câmpul iubeste florile

Te iubesc cum mama îsi iubeste pruncul

Te iubesc cum perlele iubesc adâncul

Te iubesc cum nisipul iubeste marea

Te iubesc cum romanticul iubeste visarea

Te iubesc cum urechea iubeste soapta

Te iubesc cum îndragostitii iubesc noaptea

Te iubesc cumDumnezeu îsi iubeste îngerii

Te iubesc cum noaptea iubeste luceferii

Te iubesc cum stelele iubesc cerul

Te iubesc cum pasarile iubesc zborul

Te iubesc cum nimeni n-ar putea iubi

Te iubesc.Si-asa iubit nu vei mai fi...

                                              S.Sicoe

                  PURIFICARE ZADARNICA

Degeaba vrei Tu Doamne

Ca sa purifici lumea rea

Caci crede-ma O!Doamne!

Nimica nu se va schimba

Ai mai încercat odata 

Si ai dat potop în lume

Si ai facut scapata 

Familia lui Noe se spune

Cu credinta si fara pacat

Toti cei care au fost în arca

Pacatul se spune ca nu l-au luat

Si acuma e mai rau parca

Caci oamenii prea slabi poate,

S-au adâncit din nou în pacat

Si la fel au devenit iar toate 

Parca nimic nu s-a schimbat

Iar sunt oameni rai si hotie

Pe pamântul ce l-ai vrut curat

Dar Doamne!Doar în a ta împaratie

Mai sunt suflete fara de pacat

Caci chiar daca ai dat odata apa

Si acuma vrei sa ne arzi cu foc

Crede-ma ca  lumea asta toata

Îsi va reveni iar la loc.....

Degeaba vor muri oameni

Chiar si copii,suflete nevinovate

Caci acuma nu mai e nimeni,

Nimeni în lume fara pacate

Poate se va naste o lume noua

Dar oare cât va dura ea?

Poate un veac sau poate ca doua

Si iarasi va deveni rea...

E omul facut de tine,Doamne

Si poate ca asa l-ai creat

Sa nu poata rezista Doamne

O viata întreaga fara pacat

Ci iarta-ne Doamne,caci tu

Esti bun si ne poti da putere

Si nu ne mai pedepsi,nu

Ia-ne amarul si da-ne miere

Arata-te noua,fa o minune

Caci omul nu mai are credinta

Si-ajuta-i Doamne în asta lume

Pe cei saraci si fara de putinta

Schimba Doamne legea-n care

În loc sa dai celui sarac

Dai Doamne tot celui ce are

Si atuncea îti vor face pe plac

Caci omul e slab si n-are putere,

Sa-ndure atâtea în numele tau

Iarta Doamne si da-i celui ce cere

Si atuncea poate nu va mai fi rau

Nu mai cred Doamne ca nu mai pot

Nu mai pot caci sunt disperati

De aceea blesteama si fac raul tot

Ca-si vad copii goi si înfometati

Te doare când copilul tau cere,

Si nu poti,nu ai ce sa-i dai

Si taci si suferi în tacere

Si pierzi si credinta pe care o mai ai

Pe Tine Doamne oare nu te doare?

Când ne vezi suferinzi si goi?

Caci toti de sub acest soare

Suntem ai tai,copiii tai...???

Orice copil din lume greseste

Si parintele-l iarta ca este al lui

Este al lui si mult îl iubeste

Iarta-ne Doamne cum iarta omul pe copiii lui...

                                                       S.Sicoe

                   FALSITATE

Când vine seara ma gândesc

La toate câte le patesc

Si Doamne cât de mult as vrea

Sa mai pot schimba ceva

Dar tot ce pot eu sa mai fac

E sa învat din tot ce-a fost

Si-atuncea râd si plâng si tac

Si murmur câte-un "tatal nost"

Si sper ca-n ziua ce-a veni

Totul mai bun,mai cald va fi

Dar nu mai am în ce spera

Când lumea asta-i tare rea

Si stai si suferi în tacere

La ale lumii vorbe grele

Si toti pe care i-ai iubit

Acuma te-au dezamagit

Caci am crezut si am respectat

Pe cine nu a meritat

Atenta când n-am fost un pic

Ei pe la spate m-au lovit

Si-acela ce rau l-am crezut

Când mi-a fost greu m-a sustinut

M-a ajutat cât a putut

Acela nu m-ar fi vândut

Doamne cât de mult gresesti

Pe oameni când îi pretuiesti

Ca tot aceia ce-i crezi buni

Poarta masca da-s nebuni

Ashtia îs oameni fatarnici

Ce se arata buni si darnici

Dar ceva rau de li se pare

Atunci te calca în picioare

Doamne cum le-ai putut da

Ca sa ne poata însela

Figuri calde si chiar blânde

Când ei sunt fiare flamânde?!....

                              S.Sicoe

                 AMARACIUNE

Când simt ca viata ma doboara,

Si-s toate,toate usile închise

Pleoapele încet si trist coboara

Spre a nu citi în ochi povesti nescrise

Chiar de surâd în ochi îmi poti citi

Ca sufletul mi-e trist si plânge amar

Si mintea-ncearca inima a o ispiti

Si a o minti ca-i bine.Dar e-n zadar

E invers:inima da ghes memoriei mele

Si scoate la iveala din colturi colbuite

Amintiri ce le credeam închise în zabrele

De nimeni în veci sa nu fie dibuite 

Si toate se aduna-n siruri mortuare

Iar lacrimile-mi curg în siruri dese

Si nu mai vreau sa simt ce tare doare

Si nu mai vreau de ce a trecut sa-mi pese.
                                                            S.Sicoe

Sper sa va placa ideea mea despre cum am putea obtzine fericirea:

                           SCHIMBARE

Omul e facut sa schimbe totul,totul

Si schimba multe în bine sau în rau

Poate sa schime chiar în foc potopul

Si în prieten bun dusmanul cel mai rau

Poate schimba calamitatea cea mai mare

În ceva ce poate aduce multe beneficii

Poate schimba piatra dura în bogate ogoare

Si crunte arme rele în frumoase artificii

Fete desfigurate,ridate,urâte si slute

Le schimba-n chipuri de zeite frumoase 

Da lumina ochiului orb si glas gurii celei mute

Si schimba-n frumoase vise cosmaruri odioase

Ne schimbam continuu vorbirea,purtarea

Tratam cu hapuri ale trupului amare suferinte

Dar nu avem un leac care sa aduca uitarea

Si sa stearga din suflet iubiri si dorinte

Ce nicicum sa schimbe omul nu poate

E sentimentul,durerea ce-aduce iubirea,

Ura ce-o simti,dispretul fata de toti si de toate

Sa schimbam sentimentul e secretul,e fericirea...
                                                         S.Sicoe