LACRIMA

Eram singura si suparata

Inima îmi era chinuita de o groaznica durere

Aceasta era :suferinta.......

Atunci am simtit ceva caldut

rostogolindu-se din ochi.

Am cules-o în causul palmelor mele.

Era asemeni unei perle...

Am sorbit-o cu buze uscate si reci

Era sarata...

Aceasta era lacrima.

Apoi au fost tot mai multe

S-au înmultit devenind adevarate pârâiase

Ce-mi brazdau obrazul palid:

Aceasta era tristetea

Atunci am urât lacrima.

.................................................................

Mai târziu revazându-mi familia am zâmbit

Inima îmi batea cu bucurie

Aceasta era fericirea.

Atunci am simtit din nou perla jucausa

Dansând în ochi,cautând iesirea

Pentru ca mai apoi,gasind calea,

sa curga în voie...

Era tot lacrima.

Misterioasa lacrima

Doua stari diferite

Doua sentimente opuse:tristetea si fericirea

Având acelasi rezultat:

nasterea minunatei perle:

Lacrima

Atunci am început sa iubesc lacrima...
                                                    S.Sicoe

Astazi nu prea sunt inspirata asa ca o sa pun o poezie care am compus-o demult,demult:

               RUGA

Eu vreau acum sa lupt,sa nu ma las

Si chiar sa-naintez cu grija,pas cu pas

Dar da-mi un semn ca odata si odata

Am sa înving,chiar de-oi fi ranita toata

Din când în când,mai lasa-ma sa-nving

Si sterge lacrimile ce pe fata se preling

Înfasa-mi ranile de sânge negru supurând

E un singur mod de-a le alina:uitând.

Si chiar de n-am sa înving acest razboi

Ce-l duc cu viata asta,de voi si de nu voi

Lasa-ma sa câstig macar câte o lupta,

Sa gust  nectarul din care altii se înfrupta

Si tot ce-am capturat în lupta câstigata

Nu-mi lua înapoi,macar nu tot odata

Mai lasa-mi  un strop care sa-mi dea credinta

Sa pot sa merg înainte prin marea suferinta

Nu-mi lua speranta Doamne,o lasha sa devin

Si spune-mi ca merita atâtea rani si chin

Ca-n urma atâtor lupte ce-n viata m-au lovit

Va fi cândva si un premiu pe care sa-l merit.
                                                             S.Sicoe

                      ODA PRESEDINTELUI

"Du-te dracului de viata ca frumoasa mai esti"

Spunea Emil Cioran intr-una din povesti

El asa credea, dar nu stia saracul

Cum ne ducem noi românii veacul

Ba-i prea seceta si nu se face nimic pe câmp

Ba ploua prea mult si-i balta pe pamânt

Ba daca se face vecinii fura si iau tot

Ca noi murim de foame,pe ei îi doare în cot.

Si dupa ce ia vecinul de-a mai ramas un pic

Manânca vaca,porcul si tot n-avem nimic

Dar daca se-ntâmpla cumva prin minune

Si noua ceva cât de cât ne mai ramâne

Da dracu mana si boala si toate zau se duc

Si ne mai ramâne sa roadem talpa de la papuc

Si n-ar fi mare bai c-o roadem noi cumva

Numai de-a mai ramas de anul trecut ceva

Ca tot asta hrana am avut-o si atunci

Problema e ca nu mai avem papuci

Si nici sa cumperi altii Doamne fereste!

Ca statul asta din cale afara toate le scumpeste.

De unde sa-ti mai cumperi c-abia îti poti plati

Impozite,curent si taxe ca n-ai unde munci

Sa scoti si tu un leu sa poti trai omeneste

Dar presedintelui nu-i pasa.El doar tuseste

Si-ngâna o tirada cu glas melodios s-ar vrea

Ca trebuie sa suferi si sa-nduri pentru tara ta.

Pe dracu pentru tara, c-acum noi înduram

Burtile parlamentarilor,cu bunatati sa le umflam

Le-am umfla noi lor dar niste pumni în gura

Ca ei sunt cei ce batjocoresc tara si-o fura.

Ne ia serviciul,casa si sufletul de poate

Si-n schimb ne spun ca ne-au dat de toate

Coca-cola,wiski si prezervative aromate.

Nu stiu ca noi vrem case,servicii si bucate

Sa dam copiilor ce striga ca le e foame într-una?

Sa stiti iubitii mei,pe ei nu-i satura minciuna

Si nici de frig nu tin hainute rupte si soioase

Când voi va plimbati fundul în masini somptuoase,

Va-mbracati grasimea în costume de Versace

Si ne-amagiti pe noi cu vorbe si minciuni dibace

Dar totusi nu m-abtin,trebuie sa spun

Ca Dumnezeu e sus, e mare si e bun

Ne vede plângând,ne-aude blestemând

Si pentru asta putrezive-ti în iadul fara fund.
                                                       S.Sicoe

 Astazi sunt foarte trista.Logodnicul meu a plecat 2 luni cu o firma la lucru si eu nu sunt obisnuita sa dorm fara el.Suna sirena de iesire la lucru si nu-mi vine sa vin acasa stiind ca nu ma asteapta nim eni asa ca urmatoarea poezie nu stiu daca o sa va placa.

                 FARA TINE

Azi ai plecat si deja mi-e dor de tine

Si ma întreb.Singura,ce va fi de mine?

Stiu ca-n doua luni,iubite tu vei reveni

Dar în tot timpul asta,de mine,ce va fi?

Esti viata mea.Tu esti totul pentru mine

Si casa e atât de goala,pustie fara tine

Lacrimi se rostogolesc pe chipu-mi trist

Si nu stiu fara tine cum o sa rezist...

Sunt singura acum si oriunde privesc...

Vad lucruri care de tine Îmi amintesc

Nu pot sa fac nimic.Atâta doar:sa plâng

Si sa sper ca vei reveni cât mai curând
                                             S.Sicoe

                   AS VREA

     Vreau sa am aripi si sa zbor                      

     Granitele universului sa le dobor               

     Sa pot naviga în spatiu si timp                  

     Sa ajung pâna la zei în sacrul Olimp         

                                                                   

     As vrea sa am puteri da zâna buna           

     Cei necajiti dorintele sa-mi spuna             

     Eu sa le-ndeplinesc c-o  magica bagheta   

     Rostind asupra lor formula tainica,secreta 

                                                                   

     As vrea sa am aripi si sa zbor                   

     Îndragostitilor sa le alin tainicul dor          

     Sa fiu mesagera vesnicilor iubiri               

     Sa duc pe aripi sarutari si calde stiri          

                                                                   

     As vrea putere suferinta s-o alin               

     Sa sorb amarul paharului prea plin           

     Sa torn nectar în locul amarului venin       

     Sa-nchid sub grele gratii,asprul chin          

                                                                    

     Si nu as vrea în schimb recunostinta          

     Ci zâmbetul celui scapat de suferinta         

     Lumina ochilor ce lacrima le-am sters       

     Mi-ajung.E cel mai mare dar din univers.  
                                                  S.Sicoe       

Sper sa va placa.

                  DORINTA                                              

     Când gânduri negra se aduna                                                                             
     Cu un cuvânt, le risipesti                                                                                          
     Si-n sufletul ce-a fost furtuna                                                                              
     Tu soarele-l recuceresti                                                                                      
                                                                                                                                     
     Cu glasul tau cel cald si dulce                                                                                 
     Amaraciunea mi-o alungi                                                                                    
     As vrea ca fruntea-mi sa se culce                                                                        
     Pe tâmpla ta cu plete lungi                                                                                  
                                                                                                                                    
     Sa ma cuprinzi,sa ma înconjori                                                                                 
     Cu ale tale brate, si apoi                                                                                                 
     Sa te ridici cu mine si sa zbori                                                                                
     Departe.Sa fim doar noi......                                                                                  
                                        S.sicoe                                                                                  

    Astazi sunt putin trista asa ca am sa va spun o poezie trista:


                    Mi-e sufletul trist

     Mi-e sufletul trist,sa râd nebun as vrea
     Un zâmbet chinuit pe buze îmi apare
     Atâta tot,Si sta oclipa,stingher,acolo asa
     Apoi se sperie de sufletul meu trist si dispare

     Nu pot sa râd.Unde mi-e veselia.....?
     Ce atât de bine ma caracteriza înainte
     De ce?De ce m-acuprins melancolia?
     Si gânduri negre si triste-mi trec prin minte?

     Înainte?Înainte de ce?Înaintea cui?
     Va spun.Înainte de a mi se lua tot
     Înainte de a ramânea a nimanui
     Înainte de a învata sa spun:"nu pot"

     Era o vreme când sa râd stiam
     Si-n casa mea umila,umorul era rege
     În fiecare zi,oricând de orsice râdeam
     Si râsul zilnic era o veche,sacra lege

     Acum atât de trist sufletu`-mi este
     S-a dus umorul,râsul...Dotrita veselie
     N-o mai gasesc.Acum e doar poveste
     Veche,un mit ascuns acuma mie...

     Doamne!Mi-ai luat odata cu îngerasul meu
     Tot ce-a fost frumos:iubirea,bucuria
     Mi-ai lasat în schimb sufletul greu.
     Tristetea,amaraciunea si melancolia

     Era o vreme când credeam nespus
     Ca totul e posibil.Ajunge doar sa vrei
     Si n-am crezut când oamenii mi-au spus
     Ca timpul trece si anii devin tot mai grei

     Îi cred acum.Si as fi vrut ca niciodata
     Sa nu ajung asa.Sa pot sa cred si sa insist
     În veselie si în râs,cu inima buna si curata
     E prea târziu...deja mi-e sufletul asa de trist....
                                                           S.Sicoe


 

  Acum am sa va las o poezie ce am compus-o demult,demult când eram îndragostita si îmi era dor de persoana iubita.Sper sa va placa.


                              Mi-e dor de tine


     Îmi sângereaza inima de atata dor ce am în mine
     Mi-e dor de iubirea ta,de tot ce vine de la tine,
     De sarutarea-ti dulce pe tâmpla mea fierbinte
     De îmbratisarea calda,de dulcile-ti cuvinte




     Mi-e dor de râsul si de veselia,ce doar tu îmi dai
     Felul în care ma ridici si ma arunci în rai
     Felul de a ma privi,de a-mi spune ca ti-s draga
     As vrea sa-mi fi aproape, viata a mea întreaga
                                                               S.Sicoe

Poeziile mele

  Asa am început sa prind drag de poezie si mi-am dat seama ca e o forma extraordinara de a-ti  descarca povara sufletului.Nu sunt profesionista in ale artei lirice,sunt doar o amatoare care îsi asternea gândurile pe hârtie si acum si le asterne în vazul tuturor.Si spun asta pentru ca probabil veti descoperi greseli gramaticale sau lipsa de semne de punctuatie.În continuare va voi lasa una dintre poeziile compuse de mine care îmi este foarte aproape de suflet:

                               Castelul gândurilor mele

     Castelul vechi al gândurilor mele

     Napadit de sutele de amintiri

     Ascuns de ziduri înalte si grele

     Pândit mereu de ai uitarii zbiri

     Înconjurat de anii care au trecut

     Ca de un râu de foc,vapaie aurie

     Parca din roca dura si ciment facut

     Descoperit de nimeni,veci,nu fie...

     Si tine in cotloane vechi si prafuite 

     Demult ascunse,tainice dorinti

     Cu zale de otel si crita înlantuite

     Sa stea acolo,naive si cuminti

     Fug pe coridoarele întortocheate

     Atunci când ma ajung momente grele

     Si ma refugiez la dulcele abate

     Castelul vechi al gândurilor mele
                                               S.Sicoe

  Sper sa va placa si voua iar daca nu îmi pare rau ca v-am facut sa pierdeti timpul citind asta.

   Îmi amintesc odata asteptând pe un oarecare culoar de un birou am vazut pe un perete o foaie de hârtie cu niste versuri.Le-am citit si mi-au placut enorm.Aveam vreo 9 ani.Atunci mi-am dat seama ca-mi place poezia.Versurile erau urmatoarele:    

                                                                                                                                

          Si mi se pare asa ciudat ca se mai poate                                                          

          gasi atâta vreme pentru ura                                                                            

          cand viata e de abia o picatura                                                                                

          intre minutul acesta care bate...si celalalt                                                        

                                                                                                                                          

          Si mi se pare neânteles si trist                                                                        

          ca nu privim la cer mai des...                                                                                     

          ca nu culegem flori si nu zâmbim                                                                            

          Noi... care asa de repede murim...                                                                             

                                                                                                                                   

Mi se pare o poezie extraordinara,plina de întelesuri si de adevaruri.