IUBIREA

În sicriul de cristal 

Sta întinsa fericirea

Fiindca sus pe piedestal

Plânge adânc,tacut,iubirea

Fiindca sentimentul dulce,sacru

Ce-l simteam cu toti odata

Parca e o scena de teatru

De public si de actori tradata

Unde e iubirea dulce

Presarata cu scrisori

Cu notite de amor 

Si cu multime de flori?

Unde-i a fetei sfiala

Si a lui timiditate

A obrajilor roseala

Si privirile furisate?

S-au dus toate nu mai sunt

Caci acuma din pacate

Sentimentul dulce,sfânt

Este doar frivolitate

Asa ca plânge încet iubirea 

Pe al ei piedestal

Caci acuma fericirea

Zace-n cripta de cristal

Iar pe pat de boala amara

Romanticismul încet se stinge

Sta si asteapta ca sa moara

Realitatea cruda îl învinge

Trupu-i firav încet dispare

Fiindca nimeni nu-l foloseste

Totu-i o senzatie tare...

Nimeni încet nu mai sopteste

Poezii dulci de amor

La urechea unei fete,

Nu mai e nici vechiul dor

Cu sperante sa ne-mbete.

Haideti sa salvam iubirea

Romanticismul si visarea

Ca sa obtinem fericirea

Si sa ne salvam onoarea...

                        S.Sicoe