SENS ASCUNS

Spre nesfârsite zari privesc adânc
La cenusiul trist,de nepatruns
Plâng si privesc,privesc si plâng
Ca nu-nteleg al lumii sens ascuns


E rece lumea,împietrit e sufletul ei
Si cenusiu ca cerul trist de toamna
S-o dezvelesti de valu-i negru daca vrei
Va ramânea ceva ce nu stii ce înseamna


E dedesubtul,sensul ce voi a-l întelege
E partea care râde ascuns si nevazut
E bunatatea ce-o atribuie nescrisa lege
Oricarui om în viata chiar de la-nceput...
                                            S.Sicoe