Aceasta poezie am scris-o când aveam o relatie cu o persoana foarte rece.Va spun ceva:o persoana nu poate fi rece cu perechea sa decât daca nu o iubeste.O dedic tuturor celor care sunt într-o relatie nepotrivita.Iesiti din ea si încercati din nou.Eu am facut-o si acum sunt fericita.

                          VREAU

Am dat gres.Stiu asta.Si nu as fi vrut

S-o vad.Niciodata.Caci asta m-a durut

Din tot ce as fi vrut sa am în viata asta dura

Nu s-amplinit nimic.Nici macar o picatura

O viata e înainte-mi,nu e deloc târziu

Mai pot înca sa vreau,sa pot,sa-ncerc,sa fiu...

Omul?!Greselii e un rob supus.Am gresit...

Dar cred ca scump a fost pretul pe care l-am platit

Ajunge!Nu mai vreau!Gata!Nu,nu mai pot!

Am dreptul la înca o sansa.Eu asa socot.

A gresi e omeneste.Nu e o crima,dar constat

C-a persista-n greseala e neiertat pacat.

Cu orice pret.Nu mai vreau sa fiu ranita

Nici lacrimi,indiferenta,iubire neîmpartasita

Vreau dragoste.S-o simt.Sa o aud.S-o vad

Si când o cer sa nu se iste un adevarat prapad

Sa pot sa râd când vreau si când îmi cade bine

Fara sa se uite cineva urât si crunt la mine

Sa pot dansa,sa simt ca trec prin asta viata

Cu adevarat,ca si om.Nu doar ca o paiatza...

Si atunci când plâng trista si înnegurata

Sa-mi stearga cineva,ochii,fata-mi înlacrimata

Sa ma aline,cuvinte dulci sa îmi sopteasca

Durerea si tristetea c-o vorba s-o topeasca.

Vreau sa-mi fie alaturi,s-avem un tel comun

Acel ce-n a lui brate,viata mi-o depun

Nu e târziu.Chiar el a spus-o.Acel,

Ce n-are sentimente si-i inima de otel

                                             S.Sicoe