Aceasta poezie am scris-o pentru un prieten ce zicea ca nu-i place sa fie singur dar parca singuratatea nu vrea sa-l lase în pace.Sper sa va placa.

                         SINGURATATE

Atât de grea esti tu singuratate

Si esti amarnic  dureroasa

Tu visele-mi acoperi toate

Cu figura ta neagra si hidoasa

Atât te rog:Du-te,lasa-ma în pace!

Ca restul lumii vreau ca sa traiesc

Ca oricum si orisice tu ai face

Eu tot am sa vreau,în viata sa iubesc.

Privesc în juru-mi,vad chipuri fericite

Cupluri de tineri sau vârstnici,ce conteaza?

Ele nu cred si chiar privesc uimite

La singuratatea ce ma încorseteaza

Ma strânge,ma apasa si cât ma chinuieste

Si nu m-a lasa, nemernica si dura

Pe fatza-i zbârcita clar i se citeste

Doar rautate pentru mine si chiar ura...

De ce nu ma lasi?De ce crezi tu,nebuna

Ca nu pot sa  am parte de iubirea dulce?

De o iubita ce sub raze dulci de luna

Pe pieptu-mi capul blond sa-si culce???

Dar chiar daca o caut si o gasesc cumva

Tu nemiloaso!De mine te-ai lipit

Si ma desprinzi de ea cu ghiara ta,

Vrei doar de tine ca sa fiu iubit...

Dar nu te vreau si tot am sa te alung

Cu fortza nu ma vei putea tinea

Si odata,cândva tot am sa ajung

Sa scap de tine si s-o gasesc pe ea.

Stii cine-i ea?E fericirea.Ah!Nebuna!

Tu n-o cunosti.De ea nu ai avut parte

Ea nu-i ca tine.E frumoasa,blânda,buna

Si-o caut si o astept chiar de e departe...

                                          S.Sicoe