SFÂRSITUL

Noapte de carbune,negru abanos

Întuneric,tacere,sentiment fioros

Praf si sudoare în orasul mizer

Strigat de corb,pierdut si stingher.

Iubite!Plânge orasul...Îl auzi?

Copacii de lacrimile-i sunt uzi

Curge sângele orasului ,iubite

Si râzi caci viata merge înainte.

Orasul e mort dar va învia curând

Însasi Manole se va ridica din mormânt

Si piatra cu piatra cladi-va din nou

Cetate,oras,mânastire si cavou.

Nu plânge iubite si noi vom învia

La reconstruirea orasului vom ajuta

Si ne vom aminti în ziua aceasta

De Adam ce i-a daruit Evei coasta

Coasta din care ea a primit viata

Si a facut-o om dintr-o simpla paiata.

Plângi iubite,caci si orasul plânge

Rautatea din noi încet îl învinge

E batrân saracul,tremura acum

Sub loviturile la care oamenii îl supun

Se duce bietul,ramân doar ruine

Si corbi negrii,praf si suspine

Si plângi iubite.Apocalipsul vine...

                                    S.Sicoe