EFEMER

Nimic,nimic nu dureaza la infinit

În viata acesta totul,totu-i efemer

Chiar si blocurile de piatra sau granit

Se transforma-pulbere si apoi pier

Alergam cu totii,o goana disperata

Dupa himere ascunse,sperante desarte

Si ne chinuim si luptam viata toata

Când pe toti ne asteapta aceeasi moarte

Traiti,iubiti si râdeti în fiecare zi

Si de tot ce vi se ofera profitati

Ca si cum aceasta cea de pe urma ar fi

Si niciodata mâine nu îl asteptati

Caci s-ar putea sa nu existe un mâine

Pentru unii din noi asa ca zâmbiti

Astazi si mâncati-va coltul de pâine

Caci mâine s-ar putea sa nu va mai treziti...

                                          S.Sicoe