Poeziile mele

  Asa am început sa prind drag de poezie si mi-am dat seama ca e o forma extraordinara de a-ti  descarca povara sufletului.Nu sunt profesionista in ale artei lirice,sunt doar o amatoare care îsi asternea gândurile pe hârtie si acum si le asterne în vazul tuturor.Si spun asta pentru ca probabil veti descoperi greseli gramaticale sau lipsa de semne de punctuatie.În continuare va voi lasa una dintre poeziile compuse de mine care îmi este foarte aproape de suflet:

                               Castelul gândurilor mele

     Castelul vechi al gândurilor mele

     Napadit de sutele de amintiri

     Ascuns de ziduri înalte si grele

     Pândit mereu de ai uitarii zbiri

     Înconjurat de anii care au trecut

     Ca de un râu de foc,vapaie aurie

     Parca din roca dura si ciment facut

     Descoperit de nimeni,veci,nu fie...

     Si tine in cotloane vechi si prafuite 

     Demult ascunse,tainice dorinti

     Cu zale de otel si crita înlantuite

     Sa stea acolo,naive si cuminti

     Fug pe coridoarele întortocheate

     Atunci când ma ajung momente grele

     Si ma refugiez la dulcele abate

     Castelul vechi al gândurilor mele
                                               S.Sicoe

  Sper sa va placa si voua iar daca nu îmi pare rau ca v-am facut sa pierdeti timpul citind asta.