Astazi nu prea sunt inspirata asa ca o sa pun o poezie care am compus-o demult,demult:

               RUGA

Eu vreau acum sa lupt,sa nu ma las

Si chiar sa-naintez cu grija,pas cu pas

Dar da-mi un semn ca odata si odata

Am sa înving,chiar de-oi fi ranita toata

Din când în când,mai lasa-ma sa-nving

Si sterge lacrimile ce pe fata se preling

Înfasa-mi ranile de sânge negru supurând

E un singur mod de-a le alina:uitând.

Si chiar de n-am sa înving acest razboi

Ce-l duc cu viata asta,de voi si de nu voi

Lasa-ma sa câstig macar câte o lupta,

Sa gust  nectarul din care altii se înfrupta

Si tot ce-am capturat în lupta câstigata

Nu-mi lua înapoi,macar nu tot odata

Mai lasa-mi  un strop care sa-mi dea credinta

Sa pot sa merg înainte prin marea suferinta

Nu-mi lua speranta Doamne,o lasha sa devin

Si spune-mi ca merita atâtea rani si chin

Ca-n urma atâtor lupte ce-n viata m-au lovit

Va fi cândva si un premiu pe care sa-l merit.
                                                             S.Sicoe