Îmi amintesc odata asteptând pe un oarecare culoar de un birou am vazut pe un perete o foaie de hârtie cu niste versuri.Le-am citit si mi-au placut enorm.Aveam vreo 9 ani.Atunci mi-am dat seama ca-mi place poezia.Versurile erau urmatoarele:
Si mi se pare asa ciudat ca se mai poate
gasi atâta vreme pentru ura
cand viata e de abia o picatura
intre minutul acesta care bate...si celalalt
Si mi se pare neânteles si trist
ca nu privim la cer mai des...
ca nu culegem flori si nu zâmbim
Noi... care asa de repede murim...
Mi se pare o poezie extraordinara,plina de întelesuri si de adevaruri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu