sâmbătă, 7 aprilie 2012

   Îmi amintesc odata asteptând pe un oarecare culoar de un birou am vazut pe un perete o foaie de hârtie cu niste versuri.Le-am citit si mi-au placut enorm.Aveam vreo 9 ani.Atunci mi-am dat seama ca-mi place poezia.Versurile erau urmatoarele:    
                                                                                                                                
          Si mi se pare asa ciudat ca se mai poate                                                          
          gasi atâta vreme pentru ura                                                                            
          cand viata e de abia o picatura                                                                                
          intre minutul acesta care bate...si celalalt                                                        
                                                                                                                                          
          Si mi se pare neânteles si trist                                                                        
          ca nu privim la cer mai des...                                                                                     
          ca nu culegem flori si nu zâmbim                                                                            
          Noi... care asa de repede murim...                                                                             
                                                                                                                                   
Mi se pare o poezie extraordinara,plina de întelesuri si de adevaruri.                          

Niciun comentariu: