Aceasta poezie am scris-o demult,înainte de a-l întâlni pe iubitul si scumpul meu Dani care ma face atât de fericita;Feericire de care credeam ca nu voi avea parte.O dedic tuturor celor care simt ceea ce am simtit eu atunci când am compus aceasta poezie si vreau sa le transmit ca toti avem înca o sansa.

                   A MURIT IUBIREA MEA

Iubirea mea?...De multa vreme a murit

Tot ce-a ramas din ea e un cadavru împietrit

Si se spunea ca e eterna,ca niciodat nu moare

Atuncea unde-i?Disparitia ei ma doare...

S-a dus...Deageaba astept sa reapara

Si caut sa o dezgrop ca pe-o comoara

Caci tot ce zaresc sunt urmele trecerii ei

Rani deschise ce dor,de vrei ,de nu vrei

A trecut peste mine.A murit si s-a dus

Stiu.Simt ca dragostea de mult a apus.

A murit.I-am vazut chipul odata frumos

Contorsionat,urât,într-un sicriu de abanos

Si-am plâns,o lacrima mi s-a desprins

Si-ncet pe chipul moartei s-a prelins

Nu a schitzat un gest,nu a miscat

Si-atuncea moartea-i cruda am realizat.

As fi dat oricât ,s-o readuc la viata

Sa ma trezesc zâmbindu-i în orice dimineata

Sa-i simt caldura moale,parfumu-i îmbatator

Si loviturile usoare ce-atât de dulce dor

Ce tânara a murit.A fost poate bolnava

Si suferinda.Si mintea mea trândava

N-a priceput.O clipa doar de-as fi privit

Poate ca boala-i cruda si chinul i-as fi zarit

Dar n-am vazut.Nu!Caci chipu-i luminos

Era vesnic dulce, cald si-atâta de frumos

Nu am stiut ca trupu-i firav si fermecator

E plin de rani urâte si n-am stiut c-o dor

Caci n-a gemut odata,boala nu si-a aratat

Si a murit asa,când nu m-am asteptat

Nu a murit brusc,ci-n timp,pe rând

Dar n-am zarit boala în trupul ei plapând.

Asta e!Ce-i mort si îngropat asa ramâne

Nu pot s-o învie nici magi,nici vrajjitori,nici zâne

Pot doar atât de vor:sa-ti dea ceva în loc

Sau pot sa nu îti dea nimic,deloc...

                                      S.sicoe